Pucca™

'La primul meci de fotbal din an, a venit la scoala intr-un Cadillac cat casa si noi a trebuit sa ne ridicam in picioare in tribuna si sa facem ca locomotiva - adica da-i cu urale. Apoi, in dimineata urmatoare, la capela, ne-a tinut o cuvantare de zece ore. A inceput cu vreo cincizeci de glume rasuflate, doar ca sa ne arate noua ce tip de gasca era. Foarte mare scofala. Dupa aia a-nceput sa ne povesteasca cum nu i-a fost niciodata rusine, cand avea vreun necaz sau ceva, sa cada in genunchi si sa se roage la Dumnezeu. Ne-a zis ca ar trebui sa ne rugam in permanenta lui Dumnezeu - sa Ii vorbim si tot tacamul - oriunde ne-am afla. Ne-a povestit cum s-ar cuveni sa ne gandim la Iisus ca la un amic din gasca si asa mai departe. Ne-a zis ca el, unul, vorbeste cu Iisus tot timpul. Chiar si cand conduce masina. Asta m-a dat pe spate. Parca-l vad pe ticalosul ala mare si prefacut cum baga in viteza intai, rugandu-l pe Iisus sa-i mai trimita cateva racituri. Singura parte buna din cuvantare a fost chiar la mijloc. Ne povestea ce baiat de zahar e el, ce tare si alte-alea, cand, deodata, un tip care statea pe randul din fata mea, Edgar Marsalla, a tras o basina atomica. O grosolanie din partea lui, stiu, mai ales ca eram in capela, dar ce ne-am distrat. Marsalla al nostru aproape c-a aruncat acoperisul in aer, sa dea naiba.'


(J.D. Salinger - 'De veghe in lanul de secara')